doar un cuvant...

mi-am jurat ca de vei mai vrea sa pleci nu te voi mai opri
de iti vei cere libertatea, chiar si prin gesturi, ti-o voi darui
nu mai stau in calea ta, nu ma voi mai simti in plus
nu te voi mai plictisi cu amintirea gandului apus
nu voi mai incerca sa iti trezesc unele sentimente
nu voi mai insista sa iti amintesc de momente
ce le stergi atunci cand tipi si uiti ce sunt eu de fapt
si uiti ce-ti daruiesc si nu iti cer nimic, doar rabd

mi-am spus ca de imi vei mai cere chiar si o pauza mica
sa nu mai am timp de dat, caci viata nu este vesnica

mi-am spus ca nu are rost sa cred intr-o iubire nesigura
sa tot lupt, sa tot iubesc, sa incerc sa o cultiv singura
azi imi spui ca sunt doar eu si ca nu vrei sa ma pierzi
maine uiti, nu sti ce vrei, te enervezi si degradezi
siguranta dintre noi, pacea, linistea si spiritul
obosesc sa ma ranesc continuand circuitul
si cu toate astea eu nu mi-am cerut evadarea
de frica sa nu te pierd, am inghitit tradarea

nu ti-am spus vrodata ca obosesc sau ca ma plictisesc
doar atunci cand n-am mai putut am urlat ca ma ranesc
gesturile si cuvintele spuse la nervi si aruncate prea usor
fara sa te gandesti ca ma poti pierde prin multe clipe care dor
nu ai stiut sa ma intrebi daca-mi doresc ceva de la tine
asa ca am cerut, dar tu n-accepti si nu-ti convine
gresesc ca vreau mai mult? sau ca sunt insistenta?
gresesc ca te iubesc si nu sunt indiferenta...