sâmbătă, 20 iunie 2009

Vadu


Mai putin de un an fara plaja si totusi ce regasire... Ce are asa special acel loc nu stiu, dar mereu va fi greu sa te desparti de el. Dar ce loc.. VADU, un loc protejat de natura desi invadat des de oraseni. Nu ai hotel, nu ai dus, nu ai aer conditionat, nu ai semnal la telefon, nu ai internet, nu ai restaurant sau terasa decat daca treci pe la cherhanaua lui Ionut. El iti ofera doar preparate din peste sub mottoul: 'Ce mancam noi, va dam si voua' Ajunsa acolo in jurul orei 23:30 mi-au pierit brusc toate starile negative si m-am incarcat cu bunastare si energie. O data auzit sunetul valurilor in armonie cu cel al vantului care scutura vegetatia rezistenta de pe plaja, am uitat de dureri de cap, de spate, oboseala, amorteala etc. Am resimtit nasterea. Atunci valurile si vantul parca ma leganau dar mirosul de apa sarata si peisajul ce se intindea in fata mea ma tineau hipnotizata in nisip fara sa mai am nevoie de altceva. Luna noua, rotunda, isi varsa cu sete lumina in apa tulbure facand sa sclipeasca valurile care botezau plaja. Departe, in zare, un cort. Insa liniste, se aude doar melodia locului. Toate simturile s-au trezit, mai ascutite ca niciodata. Nu ti-ai mai lua ochii de la tabloul din fata ta dar acolo si somnul este o desfatare. A doua zi, primele raze de soare bat in cort, un peisaj la fel de incantator si primitor ca cel de seara, de data asta un rasarit cu multe noante de rosu si mov, iti alunga si cele mai mici urme ale somnului. Timpul nu mai conteaza, orele sunt doar cifre irelevante, aici vi sa uiti cine esti, unde lucrezi, si ce bei dimineata. Nu, cafeaua nu te poate trezi mai bine decat o face natura. Rezervatie naturala... Ce bine! Daca te indepartezi mult de cherhanaua lui Ionut, te vor intampina baietii de la protectia mediului care incearca sa mai pastreze acest colt de Rai.
Dar plaja de la Vadu este destul de mare pentru toti! Dar nu veniti! :) Sincer... este mai frumoasa pustie. Sau daca sunteti deja familiarizati cu frumusetea locului, incercati sa o pastrati cat mai pura. Acel loc trebuie sa ramana salbatic dar calm totodata. Nu are nevoie de muzica. Dupa parerea mea, orice sunet venit din afara este doar poluare fonica. Isi are propria muzica, cea care te deconecteaza de stresul cotidian, cea care noaptea iti canta 'noapte buna' si ziua te incarca de energie. Acolo vi sa te relaxezi, sa traiesti o experienta unica, mereu cu zambetul pe buze, sa pleci alt om, vioi si cu o amintire ce nu se va sterge usor.