Amintire

Inca o noapte tarzie...
O alta lacrima s`asterne pe hartie
O durere ce nimeni nu o stie
E lasata printre versuri ca o amintire vie.
O minte`ntunecata intr`un ocean de probleme
Isi gaseste un refugiu intr`o alta vreme...
In vremea cand era binecuvantata de iubire
Cand simtea in jurul ei un nor cald de fericire
Norul cald acum e doar fum fierbinte
Cand iubirea este scrum si`au ramas goale cuvinte.
Ea stie cel mai bine ce este suferinta
Caci pt a nu trai`n durere si`a pierdut dorinta
A renuntat la tot pentru a nu mai plange
Si`a reluat calea sperand c`acolo nu se va mai ajunge
Dar a cazut din nou si a pierdut speranta
Vazand ce inclinare grea ia din nou balanta
Si crede ca ii e scris sa uite de`a sa dragoste
Stiind ca`n viata ei, iubirea e o pacoste
Si nu mai vrea sa se gandeasca nici o clipa la trecut
Caci toate cuvintele dulci i se par doar vorbe`n vant
A ramas acelasi sters zambet mut
Ce pana nu demult, de cineva era placut...
Iti mai las in nemurire inainte de plecare
Pe`o alba coala o amintire
scrisa de un dor prea mare...