inchid ochii si deja m-astept sa ma umplu de venin
caci si ziua si noaptea in loc sa respir, eu suspin
e vina ta ca seara de seara acest cosmar ma urmareste
si ca pe zi ce trece simt dezgust in sange care creste
e vina ta ca nu mai pot sa mai ma uit la luna
caci am privirea innegrita de amintiri ce se aduna
e vina ta ca deasupra mea mereu va fi un nor
caci inca mai simt cutite si ranile inca ma dor
oare voi reusi vrodata sa pasesc in lumea de satin?
sau voi accepta si ma voi minte ca si eu cred in destin
oare vei reusi vrodata sa vezi si tu ce simt eu in mine?
sau vei intelege doar daca vei vedea lacrimi cristaline
va trebui sa iau o decizie eu
oricum... e vina ta mereu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu